Aritmiile cardiace (tulburarile de ritm) reprezintă modificari ale ritmului cardiac fie sub aspectul frecvenței, fie al regularității, fie sub ambele forme. Un ritm cardiac accelerat, când inima bate mai repede decât normal, se numeşte tahicardie (peste 100 de bătăi / minut). Când inima bate într-un ritm încetinit se numeşte bradicardie (mai puţin de 60 de bătăi / minut). Atunci când inima funcționează în limitele normale, ritmul său are valori cuprinse între 60 și 100 de bătăi pe minut si impulsul electric este condus pe caile fiziologice normale de conducere (ritm sinusal).
Nu orice ritm care iese din cel normal se diagnostichează ca aritmie. De exemplu, în timpul unui efort fizic este normal ca ritmul cardiac să crească pentru a face faţă necesarului crescut de oxigen al organismului (tahicardie sinusala); la fel se poate intampla in caz de febra, durere intensa sau anxietate sau in cazul consumului excesiv de cafea sau .alte energizante. În timpul somnului este normal ca ritmul cardiac sa scada, iar in cazul sportivilor de performanta sau al persoanelor antrenate, care au activitate fizică constantă este normal ca ritmul cardiac sa fie scăzut in repaus (bradicardie sinusala).
De ce sunt periculoase?
Nu toate aritmiile sunt periculoase sau produc simptome, adica sa se manifeste prin palpitatii (senzatia ca inima bate prea repede sau prea incet, batai cardiace resimtite puternic sau pauze ori senzatia ca inima sta in loc), oboseala, senzatie de sufocare, durere in piept, ameteli sau stare de lesin sau alte semne si simptome specifice. Exista aritmii periculoase pe care persoana respectiva nu le resimte si aparent nu produc niciun fel de simptome precum si extrema cealalta, aritmii ce produc simptome extrem de suparatoare si sunt prost tolerate de persoana respectiva chiar daca nu sunt neaparat periculoase. De aceea pentru un diagnostic corect si complet nu sunt niciodata suficiente istoricul descris de pacient, modul cum le resimte sau conditiile in care apar si se opresc palpitatiile, ci sunt necesare intotdeuna investigatii suplimentare pentru a afla cu ce fel de aritmie ne confruntam (pe langa istoricul bolii si examenul clinic cardiologic complet, este nevoie de un set de analize de sange, o ecografie cardiaca, o electrocardiograma de repaus si o monitorizare Holter ECG/24 ore si uneori de investigatii suplimentare mai elaborate cum ar fi studiul electrofiziologic sau RMN cardiac).
Cauzele principale ale aritmiilor cardiace
Cuzele sunt multiple si printre cele mai frecvente putem enumera:
– boala coronariana aterosclerotica: cardiopatia ischemica, angina pectorala, infarctul miocardic;
– leziuni valvulare;
– insuficienta cardiaca;
– cardiomiopatii (congenitale sau dobandite);
– infectii: miocardite, pericardite, soc septic
– afectiuni ale tiroidei: hipertiroidie sau hipotiroidie;
– insuficienta respiratorie, sindrom de apnee in somn;
– dezechilibre hidroelectrolitice: deshidratare severa, afectarea concentratiei serice normale de potasiu, magneziu, calciu;
– consum excesiv de alcool, tutun, cafea, droguri (cocaina, metamfetamina etc)
– stres excesiv
– electrocutare
– hipotermie
– post chirurgie cardiaca
– cauze genetice: canalopatii ereditare
Tipurile artmiilor
In functie de frecventa cardiaca se impart in tahiaritmii (cu frecventa rapida peste 100/minut) sau bradiaritmii (cu frecventa redusa sub 60/minut). In functie de ritm se clasifica in aritmii regulate sau neregulate. In functie de aspectul lor de pe electrocardiograma se impart in aritmii cu complex QRS ingust (de obicei supraventriculare cum ar fi: tahicardia sinusala, bradicardia sinusala, aritmia sinusala respiratorie, tahicardia jonctionala, extrasistolele atriale, fibrilaţia şi flutterul atrial, tahicardia atrială paroxistică, tahicardia atriala multifocala, tahicardia paroxistica supraventriculara) si aritmii cu complex QRS larg (extrasistolele ventriculare, tahicardia ventriculara nesustinuta sau sustinuta, fibrilatia ventriculara, tahicardia supraventriculara cu conducere aberanta, fibrilatia sau flutterul atrial cu conducere pe cale accesorie in caz de sindrom de preexcitatie, tahicardia mediata de pacemaker).
In functie de starea clinica a pacientului se impart in tahiaritmii cu degradare hemodinamica (soc, absenta pulsului) si acestea necesita de obicei interventie imediata (administrarea de soc electric pentru restabilirea ritmului normal al inimii) si tahiaritmii fara degradare hemodinamica.
Diagnostic aritmii, cum sunt detectate?
Pentru o diagnosticare precoce si corecta care sa conduca la tratamentul adecvat, este nevoie de un set complet de investigatii. Astfel, se recomanda ca pe langa consultul cardiologic ce cuprinde istoricul complet si examenul clinic, pacientul sa efectueze un set de analize de sange, o electrocardiograma, o ecografie cardiaca care sa excluda o eventuala boala cardiaca structurala si o monitorizare Holter EKG care inregistreaza activitatea electrica a inimii pe parcursul unei perioade mai lungi de timp (in general 24 de ore sunt suficiente, dar uneori poate fi necesara o monitorizare prelungita de pana la 7 zile), Exista cazuri selectate in care este necesara implantarea subcutanata a dispozitivului de monitorizare electrocardiografica pentru a inregistra activitatea electrica a inimii pe o perioada mult mai lunga de timp, de pana la 3 ani (ILR – implantable loop recorder). De asemenea in unele cazuri pot fi necesare explorari suplimentare invazive precum studiul electrofiziologic sau efectuarea unui RMN cardiac. Acestea vor oferi specialistului un ansamblu complet asupra tulburarilor de ritm cardiac.
Aritmiile cardiace interviu cu Dl. Dr. Alexandru Deutsch
Tratamentul artitmiilor cardiace
Exista aritmii benigne care nu necesita de obicei nicio interventie medicala (tahicardia sinusala, majoritatea extrasistolelor atriale sau ventriculare izolate), insa unele aritmii necesita tratament, fie pentru ca sunt extrem de simptomatice si desi nu sunt deloc periculoase produc manifestari care sunt destul de greu de tolerat pentru pacient, fie pentru ca sunt periculoase si unele chiar amenintatoare de viata (tahicardia ventriculara sustinuta sau cu instabilitate hemodinamica).
Tratamentul aritmiilor depinde foarte mult deci de tipul aritimiei. De aceea este extrem de important obtinerea unui diagnostic corect. Daca e vorba de o cauza reversibila, simpla corectare a acesteia duce la remiterea aritmiei (de exemplu corectarea tulburarilor electrolitice sau a disfunctiei tiroidiene in caz de hipertiroidie). In cazul aritmiilor benigne, dar care produc simptome deranjante pentru pacient (extrasistole atriale sau ventriculare izolate sau sistematizate, tahicardie sinusala, tahicardie paroxistica supraventriculara etc) se poate administra tratament antiaritmic (de obicei betablocante), In cazul in care ne confruntam cu aritmii maligne sau amenintatoare de viata atunci strategia terapeutica cuprinde de la tratament medicamentos antiaritmic pana la tehnici invazive de ablatie interventionala (prin cateter cu radiofrecventa sau crioablatie efectuate in laboratorul de electrofiziologie) sau ablatie chirurgicala, pana la montarea unui cardiodefibrilator implantabil (care depisteaza aritmia in momentul producerii ei si descarca un soc electric intern cu restabilirea ritmului sinusal normal al inimii).
Dupa cum am spus anterior tratamentul depinde foarte mult de tipul aritmiei, existand o gama larga de medicamente antiaritmice, evident nu lipsite de reactii adverse (efectul proaritmic fiind unul dintre ele, adica acela de a produce aritmii per se prin simpla lor administrare) de ceea este extrem de importanta analizarea raportului risc/beneficiu atunci cand se administreaza un antiaritmic.
Complicatii aritmii cardiace
Aritmiile benigne in general nu se insotesc de complicatii (exceptand gradul de toleranta pe care il are pacientul fata de simptomele pe care le produc, acesta fiind deseori motivul pentru care se administreaza tratament medicamentos).
In cazul aritmiilor cu degradare hemodinamica (fibrilatia atriala sau flutterul atrial cu alura ventriculara foarte rapida, tahicardia ventriculara sustinuta sau cu instabilitate hemodinamica, fibrilatia ventriculara) se impune interventie imediata pentru restabilirea ritmului sinusal pacientul fiind in starer de soc, cu edem pulmonar acut sau in stop cardiorespirator.
In cazul fluterului atrial sau fibrilatiei atriale fie ca e paroxistica sau persistenta, exista risc de evenimente trombembolice (accident vascular cerebral) datorita faptului ca aceasta aritmie predispune la formarea de cheaguri in interiorul cavitatilor cardiace care pot migra ulterior in sistemul circulator ajungand pana la nivelul arterelor cerebrale si producand un infarct cerebral, accident ischemic tranzitor sau accident vascular cerebral embolic. Anumite aritmii pot afecta in timp functia de pompa a inimii ducand la instalarea insuficientei cardiace prin cardiomiopatie tahiaritmica. Studii recente arata ca pacientii cu fibrilatie atriala sunt mult mai predispusi sa dezvolte dementa senila sau boala Alzheimer comparativ cu cei care nu au aceasta aritmie.
Anumite aritmii ventriculare sunt potential amenintatoare de viata pacientul avand un risc crescut de moarte subita cardiaca, de aceea acestea necesita un management complet si complex pentru a stabili strategia terapeutica cea mai eficienta (ablatie interventionala sau chirurgicala, terapie interventionala prin montarea unui cardiodefibrilator implantabil concomitent sau nu cu administrarea de tratament antiaritmic).
Revin asadar la ceea ce am mentionat anterior, si anume la cat de importanta este stabilirea unui diagnistic corect atunci cand de confruntam cu o aritmie pentru a beneficia pacientul de tratament optim medicamentos, interventional si sau chirurgical si de preventie a potentialelor complicatii mentionate anterior.
Programati acum un consult pentru diagnostic si tratamenti aritmii cardiace la Spitalul de Boli Cardiovasculare Angiomedica
Va multumim si va asteptam la Spitalul Angiomedica – Click aici pentru a vedea locatia pe harta.